Socialism și individualism la Martin Eden

Socialism și individualism la Martin Eden

Martin Eden (Luca Marinelli) provine dintr-o familie săracă de muncitori și locuiește în același apartament cu sora sa și familia ei. Având doar câțiva ani de școală primară este nevoit să accepte munci grele și este expus unei vieți în care puțini își permit să viseze. Eden visează totuși să ajungă scriitor.

Se îndrăgostește de Elena Orsini (Jessica Cressy), o fată care în multe privințe îi este opusul, provine dintr-o familie bogată, unită, are parte de o educație aleasă și este sprijinită să urce pe scarea ierarhică a societății. Întâlnirea celor doi are loc după ce Martin îi ajută fratele și drept mulțumire acesta este invitat să ia cine cu restul familiei.

Eden este atent și fascinat de tot ce vede în această lume nouă și diferită iar înclinația lui spre literatură își găsește mai bine locul aici, alături de iubirea pentru o persoană elegantă și rafinată. Din acest motiv i se va confesa Elenei: ”m-am decis că vreau să fiu ca voi, să vorbesc ca voi, să gândesc ca voi”.

Începe să studieze și să-și aloce fiecare bănuț cărților, ulterior scrisului. Pentru foarte mult timp primește refuz după refuz de la editori însă nu se dă bătut, scrie și scrie fără oprire și se mută în afara orașului unde cu sprijinul cuiva își găsește o cameră în schimbul unor munci în casă și pe câmp. Perseverența lui Eden crește însă încrederea Elenei începe să se clatine iar împotrivirea familiei ei devine mai conturată.

Eden devine din ce în ce mai conștient de diferențele dintre clase, dintre cei care au parte de educație și de o viață în abundență și cei care nu au educație și li se rezervă un viitor auster. Russ Brissenden (Carlo Cecchi), un scriitor socialist, îi deschide privirea spre aceste aspecte însă îl previne ”mergi pe mare, rămâi printre oameni și călătorește, Martin (…) trăiești într-o poveste, Prințesa și Marinarul. Găsește o femeie care să aibă grijă de tine, să te accepte pentru ceea ce ești”.

Cu timpul va avea parte de recunoaștere, faimă, influență și bogăție însă iubirea care l-a îndreptate în această direcție nu mai era. Tot ce i-a rămas era depresia și neacceptarea.

Martin Eden se declară individualist nu socialist și nici egoist după cum vedem încă de la începutul filmului când este dornic să ajute și să devină mai bun. Momentul în care gustă din fructul bogăției care aparent atârnă fără obstacol devine disprețuitor față de origini. El prin muncă și sacrificii încerca să se cațere pe zidul elitelor și să-și facă loc printre ele însă asta îl face să se distanțeze si să se rușineze de ce era și încă este.

Perspectiva socialistă se vede în diverse acțiuni la care participă Martin, mai exact una care îl aduce pe prima pagină a ziarelor și îl cataloghează drept socialist. în cadrul unei cine organizată de familia Elenei, Martin spune că socialiștii sunt de fapt elitele care deși se declară în favoarea pieței libere, a concurenței și a meritocrației adoptă legi prin care să se sprijine unii pe alții.

Momentul când Martin, deja bogat și admirat, spune ”noi cerem guvernului ca un procent din veniturile realizate din cultură și cunoaștere să se acorde sclavilor și servitorilor a căror muncă a permis culturii și cunoașterii să se dezvolte” este în sine o manifestare socialistă. La rândul lui a fost în această categorie a sclavilor și servitorilor pe vremea când lucra pe vase și pe câmp iar acum oamenii care i-au fost alături în perioadele grele i-au văzut generozitatea și au devenit părtașe la succesul său.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close Menu
%d blogeri au apreciat: