Cui Hao (崔颢) – Turnul cocorului galben (黃鶴樓)

Cui Hao (崔颢) – Turnul cocorului galben (黃鶴樓)

Cui Hao (崔颢 / țui hao) a trăit între 704 și 754, în cea mai mare parte sub domnia împăratului Xuanzong 唐玄宗 (713-756) al dinastiei Tang în ceea ce este numită ”Epoca de aur a dinastiei Tang”. În Europa acelei perioade Emiratul din Cordoba se pregătea de formare.

崔颢 a fost contemporan cu alți mari poeți ca Li Bai (李白), Du Fu (杜甫), Meng Haoran (孟浩然), Wang Wei (王維). În total din acea perioadă au supraviețuit în jur de 50 000 de poezii scrise de peste 2000 de autori conform cărții Quan Tangshi (全唐诗 = Antologia poeziei Tang) editată în 1705.

Forma cea mai răspândită de poezie în vremurile lui Cui Hao se numea shi (诗, care este și termenul general pentru poezie) și în special forma 近体诗 (jintishi = noul stil). A călătorit mult ca oficial și a scris în special despre femei, viața în avanposturi și despre natură.

ChinezăPinin
昔人已乘黄鹤去,
此地空余黄鹤楼。
黄鹤一去不复返,
白云千载空悠悠。
晴川历历汉阳树,
芳草萋萋鹦鹉洲。
日暮乡关何处是?
烟波江上使人愁。
Xī rén yǐ chéng huáng hè qù,
cǐdì kòngyú huáng hè lóu.
Huánghèyī qù bù fù fǎn,
báiyún qiān zǎi kōng yōuyōu.
Qíng chuān lìlì hànyáng shù,
fāng cǎo qī qī yīngwǔ zhōu.
Rìmù xiāng guān hé chù shì,
yānbō jiāngshàng shǐ rén chóu.

Traducere

  1. 昔人已乘黄鹤去
    Bătrânul (omul din antichitate) a plecat pe cocorul galben

此地空余黄鹤楼
Aici nu a rămas nimic, doar Turnul Cocorului Galben

2. 黄鹤一去不复返
Cocorul galben s-a dus pentru totdeauna

白云千载空悠悠
Norii au zburat deasupra pentru o mie de ani. (O mie de ani de nori albi)

3. 晴川历历汉阳树
Râul curge printre copacii din Hanyang

芳草萋萋鹦鹉洲
Iarbă luxuriantă pe Insula Papagalilor

4. 日暮乡关何处是
La apus casa nu o mai văd

烟波江上使人愁
Ceața de pe râu face omul trist (îngrijorat)


Interpretare

Regiunea geografică descrisă de 崔颢 este Wuhanul de astăzi. 黄鹤楼, Turnul Cocorului Galben este o clădire (inițial cu rol militar) ce datează din anul 223 d.Chr., structura actuală însă a fost ridicată în 1981. Turnul a fost dealtfel reconstruit de nenumărate ori de-a lungul secolelor. 汉阳 Hanyang este în prezent un district al orașului Wuhan ce se află între râurile Han și Yangze. 鹦鹉洲, Insula Papagalilor, a existat până cândva în vremea dinastiei Ming (1368 – 1644) când s-a scufundat, în prezent există un pod care îi poartă numele.

Poezia începe de la o legendă. Potrivit 齐书 (Cărții lui Qi), a existat cândva un nemuritor pe nume Wang Zi care a plecat în zbor pe un cocor galben de pe Muntele Șarpelui (蛇山) și ca o comemorare a evenimentului a fost ridicat turnul.

Într-un alt material, 報應錄 (Cartea/jurnalul Judecății) e prezentată o legendă detaliată, aparent legată de cea din 齐书. Nemuritorul nu are nume în această versiune. În linii mari e vorba despre un bătrân sărman care pentru o perioadă lungă bea vin de la taverna lui Xin fără ca acesta să îi ceară bani. În semn de mulțumire el pictează un cocor galben pe peretele tavernei iar atunci când oamenii cântă acel cocor dansează. După asta bătrânul pleacă însă Xin ajunge să facă o avere considerabilă în timp. Într-o zi după o vreme nedefinită bătrânul se întoarce și cheamă cocorul la el. Nori albi se adună iar bătrânul, urcat pe cocor pornesc spre cer.

Ultima jumătate a poeziei este descriptivă și se referă mai mult la viața avută ca oficial al statului. Aceștia de obicei călătoreau mult prin țară preocupându-se de sarcini diverse și scriau deseori cu tristețe despre locurile lor natale.

Close Menu