Orice discuție despre muzica din Iran consider că este corect să înceapă cu precizarea că muzica în Iran este supusă cenzurii și restricțiilor. Este adevărat că în ultimul deceniu au existat momente de slăbire a restricțiilor însă nu se poate vorbi de libertate de creație în acest moment.
Această realitate tristă, de politizare și militarizare excesivă a muzicii, a generat în primul rând emigrarea multor artiști care și-au construit cariera în vremea regimului șahului însă nu își găseau locul în noul Iran. La începutul anilor 80, Iran a devenit mai restrictiv în privința artelor de inspirație occidentală și în plus a intrat în război cu Iraq.
Tot începând cu anii 80 a fost recreată un fel de piață muzicală persană în America de Nord care însă este foarte slabă calitativ și la rândul ei politizată. Un număr mai mic de artiști au plecat spre Europa unde au dat naștere unor proiecte de o calitate mult mai bună. În Iran s-au dezvoltat în prima fază muzica religioasă, care era parțial interzisă pe vremea șahului, și muzica de război, din cauza conflictului cu Iraq. Muzica tradițională joacă un rol important fiindcă este singurul gen muzical secular promovat în acest moment de guvernul de la Teheran.
Muzica tradițională și foarte înrudita muzică clasică iraniană, au cunoscut o mare dezvoltare în ultimele decenii și merită o privire atentă. Până atunci, însă, propun să explorăm zona muzicii pop/rock printr-o scurtă selecție de 5 piese variate ca temă și încadrate în genuri diferite. Nu mi-am propus să realizez un studiu ci e vorba mai mult de schițarea unei impresii, pentru înțelegerea muzicii iraniene vă recomand să vă abonați la blog fiindcă voi analiza mai în detaliu în articolele viitoare
Kiosk – Vino draga mea / کیوسک – یارم بیا
Piesa aceasta e un cover după un cântec sovietic din Tadjikistan compus de Muboraksho Mirzoshoyev. În videoclip sunt segmente din filmul, tot sovietic, ”Culoarea rodiilor” din 1968 regizat de Sergei Parajanov.
Kiosk se încadrează în genul rock și prezintă elemente de muzică iraniană. La această piesă a participat și Mohsen Namjoo. Fiindcă au întâmpinat obstacole din partea guvernului, și-au înregistrat albumele în America de Nord. Kiosk e printre cele mai apreciate trupe din underground-ul iranian.
Kako Band – Lumea Nouă / کاکو بند – دنیای نو
Kako Band se încadrează într-un gen muzical orientat mai mult spre aspectul artistic decât pe consum. Conform siteului lor oficial sunt o trupă de ”new-style integrative and vocal fusion”. Proiectul a fost inițiat în 2007. În multe piese se folosește o limbă inventată.
Pallett – Din tărâmuri estice / پالت – از سرزمینهای شرقی
Pallett este un grup muzical foarte apreciat în Iran, atât de către public cât și de către autorități. Pentru versuri sunt folosite poezii contemporane dar și clasice persane, din ce în ce mai des poezia persană își găsește loc în muzica pop iraniană. Ca gen muzical prezintă o mare fuziune de elemente tradiționale, jazz și rock. În acest moment Pallett e format din Omid Nemati la voce, Mahyar Tahmasbi la violoncel și Kaveh Salehi la gitară.
Daal Band – Jumătatea tăcută / گروه دال – نیمه خاموشيا
Muzical vorbind, Daal este un proiect de fuziune a tradiției iraniene cu muzica occidentală. Și-au lansat primul album în 2016. Piesa prezentată aici are un mesaj foarte puternic și din fericire versurile sunt subtitrate în engleză pentru cei care nu înțeleg persana. La voce este Amin Hedayati.
Rana Farhan – Drunk in Love / رعنا فرحان – مست عشق
Din cauza restricțiilor din Iran majoritatea cântăreților sunt bărbați. Asta nu înseamnă că femeile nu pot cânta însă de cele mai multe ori rolul le este limitat la cor sau backing vocals iar concertele în care acestea cântă solo sunt evenimente rezervate femeilor. Din cauza acestei situații Rana a ales să emigreze. Ca stil e vorba de jazz/blues, fără vreo influentă simțitoare iraniană. Versurile provin din poezia clasică, în acest caz e vorba de Rumi.