Procesul de construire a Eurasiei care, așa cum am zis cu alte ocazii, se va derula pe mai multe decenii sau poate secole, trebuie să se bazeze pe o anumită omogenizare culturală. Omul în general nu ”gândește” pentru perioade mai lungi de timp, ne planificăm zilele, săptămânile, lunile, uneori și anii însă când e vorba de decenii nu ne putem face un plan cert. Ne putem propune însă nu putem fi siguri ce formă vor căpăta visele nostre.
România s-a modificat destul de mult în anumite privințe în ultimele 3 decenii, la fel și în ultimele 8 decenii și tot așa. Dacă observăm acum limbajul vedem clar o mare prezență a cuvintelor englezești. Spre deosebire, să zicem, de 20 de ani în urmă când aceste cuvinte erau neologisme care nu aveau echivalent în română gen internet sau hard disk, acum aceste cuvinte înlocuiesc termeni românești ce de exemplu meeting în loc de ședință sau job în loc de serviciu. Asta este transformare culturală și o omogenizare cu lumea anglo-saxonă. La nivel individual, de luni sau de ani, nu vedem, nu simțim.
Ținând cont de acest mic exemplu este important ca toți cei care luptă pentru cauza eurasiatică pe zona culturală, să știe că este important ca ei, în timp, să înjecteze elemente trans-culturale în zonele lor specifice. Este nevoie ca toate puterile eurasiatice să contribuie la acest proces de împrietenire culturală prin producerea de bunuri artistice de înaltă calitate și valoare și care să conțină elemente specifice pentru asimilare în cadrul tuturor culturilor eurasiatice. Voi discuta mai multe ulterior.
Intrăm într-o eră construită pe factorul vizual iar asta contribuie (ca exemplu) în mod favorabil la răspândirea modului de scriere chinezesc ce se poate utiliza chiar și în contextul în care limba vorbită este diferită. E nevoie astfel de o cooperare în rândul diverselor ramuri economice pentru a promova scrierea chineză din Lisabona până în Vladivostok și din Siberia până în sudul Indoneziei. Am spus ramuri economice fiindcă este nevoie ca aceste elemente grafice să înceapă să se regăsească treptat în zone cheie, de exemplu la restauran lângă cuvântul ”meniu” să fie trecut 菜单. Pentru început nu contează dacă e înțeles ci este important ca oamenii să se familiarizeze cu aceste semne. Și despre asta voi discuta pe larg cu altă ocazie.
Este important să promovăm (în Europa) produse artistice non-occidentale mult mai des decât o facem în prezent. Putem începe la nivel interpersonal în cercul de prieteni și cunoștințe în condițiile în care climatul politic ne este potrivnic. Altfel, e necesar să încurajăm și să sprijinim festivaluri de film și de muzică ce provin din alte state non-occidentale și de preferat chiar și non-europene (Occidentul nu include si Europa de Est). De asemeni, în statele asiatice produse artistice europene trebuiesc la rândul lor promovate. Mai multe despre asta, cu altă ocazie.
Revenind la ideea de omogenizare culturală. Să luăm de exemplu muzica pop din Siria și posibilitatea ei de răspândire în Finlanda. Șansele sunt foarte mici fiindcă discrepanțele culturale nu permit. Este astfel nevoie ca respectivele produse muzicale siriene să adopte elemente familiare finlandezilor iar finalndezii să aibă deschidere spre anumite elemente culturale siriene. Putem foarte ușor să reducem totul la nivelul universalului însă asta nu va duce la cultură. După cum se vede o asemenea abordare a fost folosită de Statele Unite în principal în cinematografie dar și în alte domenii. Fiind într-o eră vizuală este normal ca cinematografia să fie țintită. În prezent filmul american nu produce cultură, el este un produs de marketing persiabil ca un ziar. Efectele sale sunt temporare, spre deosebire de filmele făcute înainte de anii 90, poate 2000, care au în general personaje emblematice.
Voi scrie mai multe despre aceste aspecte în perioada care urmează. Până atunci vă invit să vă stârniți curiozitatea și să alegeți călătorii spre destinații mai ”exotice”, călătorii muzicale, cinematografice sau chiar literare, orice doriți.