Omar Khayam este un important filosof și poet persan ce și-a lăsat amprenta în istoria matematicii, a astronomiei, a poeziei și a sufismului. S-a născut în Nișapur în anul 1048 și a plecat din viață în 1131 la vârsta de 83 de ani.
Contextul istoric general
În perioada în care s-a născut Khayam a fost precedată de o serie de tulburări și conflicte între forțe militare și nomazi care au destabilizat în cele din urmă și economia regiunii. Nișapur a fost cucerit din mâinile gaznavizilor (alt popor turcic însă puternic persanizat) în anul 1037 când la conducere erau Tughril și Chaghri. Mas’ud I, conducătorul Imperiului Gaznavid a încercat să preia controlul și pentru o perioadă a reușit însă în cele din urmă armata sa a fost înfrântă în 1040 într-o bătălie de lângă Merv, în prezent se află în Tukmenistan.
Între 1072 și 1092 sultanul imperiului Selgiucid a fost Malik-Shah I, fiul lui Alp Arslan. De menționat că între 1063 și 1092, vizir a fost Nizamulmulk care în ciuda numelui a fost persan. De fapt numele lui adevărat era Abu Ali Hasan ibn Ali Tusi iar Nizamulmulk este titlul onorific pe care l-a primit, acela de ”Ordine a ținutului”. Istoria îl amintește ca fiind un învățat care a ridicat școli (مدرسه) în multe orașe ale imperiului și a scris o Carte pentru Guvernare (سياست نامه).
Moartea lui Malik-Shah I a trimis imperiul în haos la care a contribuit și prima cruciadă. Între 1097 și 1118, conducătorul seljuc al Korasanului a fost Ahmad Sanjar (unul din fii lui Malik-Shah I), acesta a devenit în cele din urmă și Sultan până în 1157.
Contextul cultural și religios
Mereu a existat o anumită tensiune între Islamul Sunit și cel Șiit, la care se pot adăuga și Ismailismul și Sufismul. Cel din urmă, Sufismul, în rare ocazii a dus la crearea unor dinastii sau cel puțin a unor state centrate pe această formă de spiritualitate. Sufismul este în linii mari o abordare interiorizată a religiei, o formă de misticism.
Khayam este unul dintre marii poeți sufi ai lumii, versurile lui sunt concludente în acest sens. Conteporanii însă îl recunoșteau mai mult drept astronom, filosof și matematician. A studiat filosofia greacă clasică și s-a aflat cumva în opoziție cu vremurile sale în care triumfa curentul anti-grecizant dominat de Al-Ghazali.
De la Mehdi Aminrazavi aflăm că Ahmed Ghazali, fratele lui Al-Gazali, i-a citat poeziile într-o lucrare a sa. Ce mai știm este că Al-Ghazali s-a întâlnit cu Khayam și au avut o dezbatere despre astronomie pierdută însă de Khayam. Dacă o întâlnire între Ahmed și Khayam a avut loc nu există însă date sigure. Important de reținut este că Ahmed Ghazali a fost un mare maestru sufi și dacă ne uităm la toate mărturiile lăsate în versuri, așa a fost și Khayam.
Rubaiurile, traducere oferită de Otto Starck pentru rubā’īyah (termen arăbesc), sunt poezii persane, catrene cu rime de regulă aaba. Un alt aspect important al acestor rubaiuri este existența unui fel de cerc al înțelegerii fiindcă se pornește de la un element în primul vers, al doilea vers întărește versul precedent, al treilea aduce ceva nou, diferit, iar al patrulea revine la început.
Câteva poezii
nr. 89 – ediția lui J. B. Nicolas, 1867, traducere Otto Starck
Dacă ars de patimi și de pofte-afunde — vei pleca,
Sărăcia te va însoți oriunde — vei pleca.
Vezi mai bine cine ești, de unde vii,
te pătrunde de ce faci și află unde — vei pleca.
nr. 302 – ediția lui J. B. Nicolas, 1867, traducere Otto Starck
Dacă știi tu taina s-o păstrezi și să fii mut,
îți voi spune tot ce fost-a omul la-nceput:
jalnică plămadă din argila suferinții,
ce-a gustat puțin din lume, c-a și dispărut.
nr. 77 – ediția lui Safid Nafisi, 1927, traducere Otto Starck
Venim și plecăm pe orbite năuce,
ce n-au început și sfârșit nici răscruce.
Și nimeni în lume nu știe de fapt
de unde venim și-ncotro ne vom duce.
Scurte precizări
S-au scris sute de pagini de comentarii și analize ale versurilor lui Khayam, nu voi spune nimic nou aici însă vreau să precizez aspectele minime de la care se poate începe studierea lui Khayam.
Poezia nu era foarte bine privită în epoca sa, de altfel nici înainte și nici după nu a existat vreo diferență majoră a acestei perspective. De regulă poeții erau firi mai rebele, excluse cumva spre marginea societății unde regulile religioase nu erau așa strict urmate. Da, aparent existau cârciumi. A ne limita însă la a considera că poezia lui Khayam este pornită strict de la băutură și hrănită de compania ereticilor este o abordare eronată.
De la Al-Zamahshari (contemporan, ținea cursuri la care venea și Khayam) aflăm că Omar Khayam era la curent cu poeziile pesimiste ale lui Al-Ma`ari. La rândul său, Khayam a ajuns să fie privit fie ca pe un cinic spiritual fie ca pe un poet înțelept.
Privind din perspectiva simbolurilor vinul și plăcerile lumii prezente în versurile sale nu sunt vinul și plăcerile lumii prezente în lumea fizică fiindcă, evident, ele semnifică altceva. Însă ce? Vinul este strict interzis în Islam nu ai cum să bei și să te mândrești cu asta și mai mult șă lași scrise mărturiile hedonismului tău. Dar se pare că s-a putut și oricum nu a fost singurul.
Sufismul este bogat și nu îl pot rezuma într-un paragraf însă în linii mari el constă într-un proces de transformare a sinelui pentru dobândirea unei noi vieți în Dumnezeu. Puteți privi asta ca pe o revenire la origine, de fapt anumite poezii redau această năzuință a revenirii la cel/cea iubi/iubită. Legătura sufiștilor cu lumea o putem condesa ca pe o renunțare la lume însă ajunge să fie o redescoperire a lumii.
Bibliografie
- AMINRAZAVI Mehdi, The Wine of Wisdom, Oxford, Editura Oneworld, 2005
- ARMSTRONG Karen, Islamul, o scurtă istorie, Editura Ideal Design and Print, 2002
- OLARU Viorel, Sufism și Poezie Mistică în Persia, București, Editura Herald, 2013
- STARCK Otto, 500 de catrene de Omar Khayyam, 1993
- STARCK Otto, Poeme persane, București, Editura Herald, 2013
- The Cambridge History of Iran, 1968, volum 4, Cambridge, capitolul 20b 658-664
- The Cambridge History of Iran, 1968, volum 5, Cambridge, p. 6-23, 203-244