Xie He a fost un pictor și istoric de artă din secolul VI din China. El a rămas în istorie ca urmare a lucrării sale 古畫品錄 (Gǔhuà Pǐnlù) care este un fel de antologie ierarhizată valoric a unor pictori din secolele precedente. A scrisă cândva în prima jumătate a secolului și în prefața ei se află legile pe care vi le prezint azi.
Autorul a locuit într-o zona din sudul Chinei actuale care în prima jumătate a secolul șase a fost condusă de dinastia Liang 梁. Dacă au fost stabiliți corect anii activității sale atunci putem vedea că zona era condusă de împăratul Wu.
Nu este intenția mea să discut despre împăratul Wu al Liang însă consider că e important de ținut cont de următoarele pentru înțelegerea climatului. Se spune că scria poezii și era în același timp un susținător al artiștilor. A decis deschiderea de universități iar în treburile statului era adeptul categori al Confucianismului deși el era un budist. Din nefericire spre finalul domniei sale nu a mai ținut treburile statului din frâu iar corupția a început să crească ceea ce probabil a contribuit la rebeliunea reușită a generalului Hou Jing (侯景).
Cele 6 legi traduse
- Rezonanța spiritului, vitalitatea
- Regula osului, folosirea pensulei
- Corespondența cu obiectul, redarea după formă
- Păstrarea tipului, colorarea pe măsură
- Stabilirea pozițiilor, aranjament
- Transmitere prin copiere, copiere după model
Cele 6 legi în chineză
- 一 气韵生动是也，
Yī qìyùn shēngdòng shì yě - 二 骨法用笔是也，
Èr gǔfǎ yòng bǐ shì yě, - 三 应物象形是也，
Sān yìng wù xiàngxíng shì yě, - 四 随类赋彩是也，
Sì suí lèi fù cǎi shì yě, - 五 经营位置是也，
Wǔ jīngyíng wèizhì shì yě, - 六 传移模写是也。
Liù chuán yí móxiě shì yě.
Interpretarea
Încă de la publicarea lor din prima jumătate a secolului VI, cele șase legi au generat o lungă temă de dezbateri în teoria artei din China și ulterior aceste dezbateri au fost continuate prin traduceri și în alte țări. Prin urmare există analize în două direcții, semnificația teoretică a legilor și modul în care acestea se pot traduce. Un element de ținut minte este că regulile sunt organizate descrescător în ordinea importanței, prin urmare 气韵生动 (qìyùn shēngdòng) se bucură de o atenție deosebită din partea cercetătorilor.
Xie He (谢赫 / șie he) a scris legile în prefața cărții sale 古畫品錄 (Gǔhuà Pǐnlù) care este o catalogare ierarhizată a pictorilor antici de secol III și IV. El face această ierarhizare folosindu-se de cele 6 reguli și pornește cu cei pe care îi consideră exemplari în toate categoriile. Evident, cei de la coadă sunt păstrați doar fiindcă respectă ultima regulă, cea de copiere după maeștrii. În cultura chineză se învață copiind după cei care cu adevărat excelează însă demni de posteritate rămân doar cei care inovează.
Dintre toate cele șase, regula care a stârnit cele mai ample dezbateri și analize este 气韵生动 despre care discutăm în alt articol.