E necesar să începem prin a defini “provocarea azeră”, dar înainte de aceasta voi prezenta câteva informații necesare pentru Înțelegerea regiunii. În cea mai mare parte a istoriei recente, poporul azer a făcut parte din Imperiul Rus și mai târziu din Uniunea Sovietică. Înainte de aceasta, regiunea a fost controlată de persani până la războiul ruso-persan (1804-1813).
Azerii și perșii au multe elemente istorice comune iar structura demografică și distribuția acestei etnii ne vor ghida mai aproape spre o înțelegere a “provocării azere”. În Azerbaidjan există în prezent peste 8 milioane de Azeri, în timp ce în Iran există undeva între 6 și 16 milioane de azeri Iranieni. Cei din Iran nu vorbesc toți limba lor “maternă” și sunt, în general, considerați parte componentă a societății iraniene, ceea ce înseamnă că loialitatea lor este față de Teheran, în cea mai mare parte. În plus, ambele țări au o majoritate musulmană șiită.
Situația de astăzi este următoarea. După destrămarea URSS-ului, azerii și armenii au moștenit unele probleme teritoriale din cauza cărora s-au luptat în ultimele trei decenii. Ultimul război, din a doua jumătate a anului 2020, a dus la câteva câștiguri teritoriale pentru Baku și a semnalat, de asemenea, intervenția Turciei în regiune de partea Azerbaidjanului. În ceea ce privește celelalte țări vecine, Rusia ca aliat al Armeniei în CSTO a reușit să mențină relații bune cu Baku chiar și în timp ce ajuta Erevanul. Acest lucru a funcționat în favoarea negocierilor de pace iar în prezent forțele ruse (și turce în unele zone) asigură securitatea frontierelor dintre cele două țări și în interiorul disputatei regiuni Nagorno-Karabah.
Iranul, în cea mai mare parte, și-a menținut neutralitatea în conflict, cu toate acestea, pe măsură ce conflictul a continuat un sprijin modest pentru Armenia a început să fie afișat fără a se recunoaște însă suveranitatea Erevanului asupra teritoriilor azere ocupate. În acest context, think-tank-urile iraniene au început să discute despre pericolul ca Azerbaidjanul să ocupe regiunea de frontieră armeană cu Iranul. Aceeași teamă este încă prezentă acum iar forțele iraniene se pare că au fost poziționate la granița cu Azerbaidjanul.
(سید محمد مرندی) Mohammad Marandi, analist și profesor la Universitatea din Teheran, a identificat trei probleme importante care amenință acum relațiile bilaterale cu Baku. În primul rând, agențiile iraniene de informații au arătat că regimul Israelian a obținut un fel de prezență în Azerbaidjan cu scopul de a crea o bază pentru desfășurarea activităților teroriste în Republica Islamică. Teheranul nu va permite ca o astfel de situație să meargă mai departe deoarece reprezintă o amenințare directă la adresa propriei securități.
A doua problemă este legată de situația din Idlib. Idlib este un oraș din nord-vestul Siriei, aproape de granița cu Turcia, unde se află unele dintre ultimele forțe rebele și teroriste din țară. Sprijinul turc va înceta în mod inevitabil în viitorul apropiat și se pare că unii dintre acești luptători încearcă acum să-și găsească drumul spre Iran prin Azerbaidjan. Aceste informații trebuie analizate și inspectate, pentru moment nu am cunoștințe despre alte surse care pot intra în detalii despre subiectul Azerbaidjanului ca rută pentru luptătorii din Idlib.
A treia problemă este cea referitoare la integritatea teritorială armeană, în special la graniță. Dar de ce este această problemă atât de importantă? Cu toate că Iranul și Armenia au relații comerciale, cel mai important aspect este cel al relațiilor externe. În prezent, Iranul este cea mai bună legătură a Rusiei cu Armenia, în contextul în care atât Azerbaidjanul, cât și Georgia nu sunt încă pe deplin integrate în sistemul Eurasiatic.