Violențele din Kazahstan au început brusc și după toate informațiile au încetat brusc fără îndoială datorită intervenției prompte a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Unități din statele membre cu Rusia în frunte au preluat sarcinile de securitate ale punctelor strategice și ale instituțiilor publice iar munca de identificare a instigatorilor este în plină desfășurare. Cum am mai scris în două materiale (Atac terorist în Kazahstan: Reacția comunității internaționale, Atac terorist în Kazahstan: Răspunsul Serbiei) Kazahstan a beneficiat de un sprijin consolidat al comunității internaționale în vreme ce statele grupului vestic au ales fie tăcerea fie încercări formale de a propaga aspecte negative, să le spunem.
Criticile au venit, suprinzător, din statul care cu un an în urmă a trecut prin evenimente similare și nu mă refer la ”insurecție” ci la tot valul de proteste ”Black Lives Matter” și la acțiunile forțelor de ordine care nu de puține ori au intrat cu mașinile în protestatari. Strategia lor a fost bazată pe două elemente: 1. au criticat permiterea autorităților de a se utiliza muniția reală și 2. au criticat intervenția Rusiei în paralel cu o încercare de a prezenta Kazahstanul ca fiind un stat victimă. Pentru primul caz, când întreaga planetă a asistat la distrugeri similare cu un război, utilizarea unui armament pe măsura opozanților este un lucru perfect rezonabil. Pentru al doilea trebuie ținut cont de faptul că atât Kazahstan cât și Rusia fac parte din mai multe organizații internaționale printre care și o alianță militară care are clauze ce permit ajutor militar. Cum protestele au constat în distrugerea câtorva secții de poliție și decapitarea unor ofițeri niciunul din planurile de a transforma evenimentul într-un festin mediatic rusofob nu s-a concretizat. Putea foarte ușor să ducă spre o consimțire (indirectă și nedorită) a violenței la adresa autorităților din partea mass-mediei corporatiste iar asta are un efect de bumerang.
Tokaiev a avut discuții prin telefon atât cu Vladimir Putin, unde era de așteptat, dar și cu Xi Jinping. Asta înseamnă că asistăm la o nouă consolidare a cooperării ruso-chineze în Asia Centrală cu efecte vizibile. Ce poate să transmită lumii tot acest lanț de evenimente? Revoluțiile colorate nu mai sunt ce au fost iar cooperarea cu puterile Eurasiatice aduce o anumită securitate. Niciun stat nu este imun la instigatori iar tacticile șefilor lor sunt bine cercetate și trecute prin mai multe experimente practice însă o nereușită de o asemenea gravitate pune serios la îndoială capacitatea ”lor” de a mai organiza ceva. Să nu uităm și tentativa eșuată de a naște o revoluție colorată în Cuba.
Ce au observat autoritățile kazahe este că nu aveau control asupra unor aspecte cheie în sistemul informatic iar asta a permis grupurilor teroriste să se organizeze fără a duce la o alarmare a structurilor statale. În acest sens Rusia a venit cu echipe de specialiști în război electronic și de fapt acest pas cred că a fost cel mai mare în stoparea violențelor.
Astăzi, 10 ianuarie, ministrul afacerilor externe din China, Wang Yi, a avut o discuție telefonică cu omologul său kazah, Mukhtar Tleuberdi. Oficialul chinez a reiterat importanța relațiilor lor bilaterale și sprijinul deplin al Beijingului atât în actuala circumstanță dificilă dar și pentru continuarea proiectelor politice.
Analistul și politicianul Вячеслав Никонов (Viaceslav Nikonov), responsabilul pentru relații internaționale al Dumei, a declarat pe canalul său de Telegram că ”toate evenimentele revoluționare recente din statele post-sovietice poartă stigmata US National Intelligence Council care include 17 servicii de informații Americane”. Tot el a precizat că despre OTSC se credea că este o organizație virtuală, doar pe hârtie însă realitatea recentă a demonstrat contrariul și puțin mai mult.
Cred că putem vorbi despre un deznodământ al protestelor chiar dacă evenimente minor sunt încă posibile. Prezența rusă, deși nu așa mare numeric, e suficientă pentru a înlătura orice agresiune, crescând astfel imaginea Rusiei ca ”furnizor” de securitate. OTSC a cunoscut botezul focului printr-o reacție de invidiat, practic de la oră la alta membrii au rămas în contact și au reacționat coordonat. China se alătură Rusiei și Kazahstanului la nivel diplomatic iar asta crește imaginea Beijingului ca factor de stabilitate pentru vecini.
Președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon, a spus pe 10 ianuarie că ”ideologia foarte periculoasă a extremismului religios este promovată în mod activ în țările noastre și este una din principalele arme în mâinile adversarului nostru”. Țara sa este în plus vecină cu Afganistan, mai exact granița de nord a Afganistanului unde grupările teroriste și-au făcut căminul. Președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a precizat că trebuiesc învățate niște lecții după Kazahstan, altfel riscăm să se repete, posibil în Uzbekistan.
Este clar că această reușită a OTSC ca factor de coeziune între state dar și ca mecanism de coordonare e doar începutul iar problema terorismului religios riscă să devină o situație de durată în Asia Centrală. Este necesar să se acționeze rapid la nivelul populației pentru a reorienta energiile celor mai vulnerabili spre alte zone constructive și benefice.