Diplomația și armata chinezilor cooperează în aceste zile pe mai multe fronturi, cel mai popularizat în presa corporatistă Occidentală fiind pretinsa provocare a aviației chineze la adresa Taiwanului. Timp de mai multe zile aviația militară chineză a desfășurat exerciții în apropierea insulei Taiwan la care au participat până în prezent 149 de avioane, atât de vânătoare cât și bombardiere sau de război electronic. Oricine este interesat de această regiune e important să știe faptul că Taiwanul e un stat recunoscut doar de alte vreo 12 țări, în general state insulare de mici dimensiuni. La nivel internațional Taiwanul este parte din China iar Beijingul îl tratează ca pe o provincie cu autonomie ridicată.
Istoric, etnic și cultural această insulă și locuitorii ei sunt parte a spațiului de civilizație chinez. În acest moment SUA este principalul factor de destabilizare în regiune fiindcă încurajează autoritățile taiwaneze să urmeze o cale spre independență și implicit ostilitate cu Beijing. Exact ce se întâmplă în contextul Rusia – Ucraina. Desigur, SUA nu este legată de factorii istorici ai lumii vechi ci este interesată doar să-și mențină poziția fruntașă cu orice preț, inclusiv prin război și posibile mii de morți, distrugeri și regres economic mondial pe care le-ar genera un conflict între cele două superputeri.
Un articol foarte bun despre acest subiect e ”US War Plans with China Taking Shape” de Anthony Cartalucci.
Acum vom sări la Japonia, pe care o vom înțelege mai bine în acest context drept o țară sub ocupația forțelor americane. De la finalul celui de al 2-lea război mondial SUA are o prezență constantă și deseori criticată pe teritoriul fostului imperiu. Ambițiile japonezilor de a rivaliza cu statele Occidentale s-au năruit în 1946 iar avansul tehnologic și economic pe care îl înregistra cu mai mulți ani în urmă a fost sistematic atacat de americani. Ceva similar s-a întâmplat și în timpul regimului Trump când a fost pornit un război economic între SUA și UE, în special Germania. Washington adoptă aceste atitudini ostile (față de oricine, aliat sau nu) în primul rând fiindcă poate, fiindcă ține planeta într-o captivitate militară.
Ca orice stat sub ocupație, acțiunile externe ale Japoniei poartă o anumită doză de ridicol. După cum România care prin cuvintele președintelui ”a eșuat în misiunea de a-și proteja cetățenii” însă se lansează în anumite momente la atacuri îndreptate spre Federația Rusă, așa și Tokyo vine cu mesaje beligerante la adresa Chinei dar ulterior se temperează. Aici se află ridicolul.
Noul premier japonez, Fumio Kishida, l-a înlocuit recent pe Yoshihide Suga iar presa chineză vorbește despre posibilitatea unei normalizări a relațiilor bilaterale sau cel puțin o echilibrare. Suga a avut un discurs anti-chinez și puternic pro-american, rămânând astfel singurul stat din zona estică a Eurasiei care mai păstrează o asemenea poziționare. Este posibil ca prin Kishida statul să încerce adoptarea unei poziții neutre în rivalitatea dintre China și SUA, rămâne însă problema bazelor militare americane.
Suplimentar
Time to warn Taiwan secessionists and their fomenters: war is real: Global Times editorial
Kishida to be tested on balancing Japan’s relations with the US, China: observers