Criză a locuințelor în Iran

Banca Mondială a publicat în „Iran Economic Monitor” din primăvara anului 2021 o prezentare sumară a stării sectorului locativ din Iran. S-a observat că în mai puțin de un an, în perioada 2020-2021, prețul locuințelor a înregistrat o creștere de până la 80%, în special în Teheran, în timp ce chiriile au crescut și cu aproximativ 40% în anumite zone. Ca măsură pentru a controla această inflație, guvernul a dublat impozitele pentru proprietățile imobiliare vacante aflate în proprietatea companiilor iar impozitul va crește cu fiecare an în care proprietatea nu este ocupată. În plus, subvențiile pentru chirie și asistența pentru împrumuturi sunt acum oferite celor cu venituri mici și, se pare, s-a impus un plafon al valorii chiriei.

Anul trecut, un consilier al primarului din Teheran a spus că 700.000 de persoane dormeau în adăposturi în 2020, în timp ce în țară a fost raportat în 2017 de către Abbas Akhoondi, fostul ministru al drumurilor și dezvoltării urbane, că „aproximativ 19 milioane de oameni sunt marginalizați și fără adăpost ”. Ținând cont de acest lucru, alături de inflația ridicată (care se observă nu numai în sectorul locuințelor), se pare că se realizează o imagine foarte sumbră a nivelului de trai.

Lucrările la un Plan Național de Acțiune pentru Locuințe au început în 2018 cu obiectivul de a construi 400.000 de unități de locuit (fără dată de încheiere), aproximativ jumătate în orașele satelit ale Teheranului, fie în parteneriat cu sectorul privat fie în întregime construite de stat. Proiectul a avut, până în prezent, două faze. În mai 2020 și în iulie anul acesta, cu un total de 40.000 de case construite. Pentru a pune lucrurile în perspectivă (cifrele iraniene contorizează doar unitățile construite în contextul acestui plan) numai în regiunea Moscovei, Rusia, peste 80.000 de case au fost construite într-un singur an, în 2019.

Actualul ministru al Transporturilor și Dezvoltării Urbane (la momentul redactării), Mohammad Eslami, a declarat că, în timpul procesului de înregistrare, peste 2,5 milioane de persoane au solicitat locuințe din care 530.000 au primit aprobare. Planul de locuințe are un „proiect-soră” dezvoltat în contextul dezvoltării rurale și până acum a dus la construirea a 2 milioane de unități, potrivit lui Zolfaqar Yazdanmehr, șef adjunct al Fundației pentru locuințe. Această fundație intenționează să construiască aproximativ 140.000 de case în zonele rurale până în martie 2022. În plus, Organizația pentru Asistență Socială promite să înceapă construcția a 10.000 de case pentru persoanele defavorizate în acest an.

O altă informație importantă este că, în cooperare cu Ministerul Culturii și Orientării Islamice, Ministerul Transporturilor și Dezvoltării Urbane a elaborat un plan pentru construirea a 10.000 de case „accesibile” pentru jurnaliști și artiști.

Mehr Housing Scheme, un alt proiect guvernamental care a fost demarat acum câteva decenii, a anunțat că 51.000 de case au fost construite în toată țara, o investiție de aproape 6 miliarde de yuani.

Dar de ce este situația atât de gravă cu toate aceste planuri și proiecte? Statisticile oficiale arată că 3 milioane de unități locative sunt abandonate și alte 3 milioane sunt subutilizate. Mai mult, oficialii au vizat băncile ca jucând un rol în criza imobiliară. „O singură bancă deține cheile a 1.000 de unități rezidențiale”, a declarat Mahmoud Mahmoudzadeh, ministru adjunct al lucrărilor rutiere și urbane. Noul impozit pe casele goale pe care l-am menționat mai devreme nu este, aparent, implementat pe scară largă potrivit unor știri recente.

Iranul se confruntă cu multe provocări, însă, din ce înțeleg, are toate capacitățile de a depăși obstacolele existente în sectorul construcției de locuințe. În paralel, sectorul financiar ar trebui să fie instruit și monitorizat într-un mod care să încurajeze închirierea sau cumpărarea de locuințe de către cetățeni, iar sistemul judiciar ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a reduce practicile neetice și ilegale.