Conflictul dintre Azerbaidjan și Armenia, care a reizbucnit pe 27 septembrie 2020 și a durat o lună și jumătate, a dus la o soluționare parțială a problemelor teritoriale din Nagorno-Karabah. Nici până azi nu se știe care dintre părți a inițiat atacul însă majoritatea comentatorilor tind să privească spre Baku. În același an, în iulie, au mai fost atacuri cu drone și artilerie între cele două state însă nu pe teritoriul disputat ci pe granițele lor directe. Dacă respectivul conflict creștea în amploare atunci restul statelor OTSC erau obligate să acorde sprijin Armeniei iar Azerbaidjan putea să găsească sprijin cel puțin din partea Turciei. Asta putea să ducă la un război de amploare cu implicații globale.
Din fericire niciun soldat nu a trecut granița în iulie. În septembrie însă, azerii au inițiat o invazie terestră asupra republicii Artsakh. Acesta este un stat membru al Comunității pentru Democrație și Drepturile Națiunilor alături de Transnistria, Abhazia și Oseția de Sud, singurele care îl recunosc și la care se adaugă parțial Armenia. Comunitatea internaținală privește acest teritoriu ca fiind al azerilor însă e locuit în mare parte de armeni.
Pe 13 iunie 2021, ambasadorul iranian în Baku, Abbas Mousavi, a declarat:
Am vizitat orașul eliberat Aghdam alături de Hikmet Hajiyev, consilierul pe politică externă al președintelui Republicii Azerbaidjan.
Mousavi deține această funcție din august 2020, așadar imediat după schimbul de artilerie dintre azeri și armeni. Iran a adoptat în mod consecvent o politică de neutralitate în privința conflictului din Nagorno-Karabah însă faptul că acum ambasadorul Mousavi vorbește despre ”eliberarea” orașului ar putea să însemne o deschidere spre o nouă poziționare. Aghdam în sine este o ruină fiindcă populația lui a fost nevoită să fugă spre est în 1993 după ce trupele armene au cucerit zona și în cele din urmă au distrus orașul.
Autoritățile azere au acum un plan de reconstrucție pentru oraș iar Mousavi este dornic să aducă firme iraniene să participe la lucrări. Dacă se reușește îngroparea securii războiului posibilitățile pentru dezvoltarea regiunii sunt imense. Există pentru început cooperarea statelor din zona mării caspice, la care se adaugă coridorul de transport nord-sud promovat de ruși, proiectul BRI al Chinei, cooperarea cu Iran și Turcia și posibilitatea unei cooperări cu Uniunea Europeană la care să participe și Georgia.