Unele din problemele cu care se va confrunta Iranul în 2021 nu îi sunt unice însă cele mai presante sunt cele privitore la relațiile cu vecinii și puterea non-Eurasiatică. Anul acesta vine și cu o perspectivă de schimbare sau cel puțin aduce o umbră de optimism pentru viitor, e vorba de alegerile prezidențiale.
Alegerile prezidențiale
Președintele are autoritate în Iran, nu este nici pe departe o figură simbolică însă autoritatea sa este mereu ținută în șah de aspectul tecratic al democrației iraniene. Actualul lider de la Teheran, Rouhani, este la al doilea mandat și nu va putea candida anul acesta pentru un al treilea mandat consecutiv. A fost ales în 2013 într-o perioadă în care se apropia găsirea unei soluții pentru Acordul Nuclear și poporul iraniană spera la deschiderea economică care îi urma.
Dificultățile economice resimțite de iranieni ca urmare a sancțiunilor ilegale americane au dus la șubrezirea imaginii lui Rouhani și au preliclitat alegerea unei figuri moderate anul acesta. Cel mai probabil vom vedea revenirea lui Ahmadinejad ca președinte și o retorică mai agresivă a Teheranului.
Acordul Nuclear
Din nefericire în 2016 puterea non-Eurasiatică a avut de ales între două rele. Pentru o scurtă perioadă la început regimul Trump, existau speranțe pentru o reconfigurare a politicii externe pe baze de respect și cooperare spre deosebire de intervenționismul caracteristic epocii Obama. Singurul motiv pentru care nu a fost inițiat un război cu Iran a fost înțelepciunea celor din urmă.
Oficialii au repetat mereu că nu au intenția, dorința și nevoia să dezvolte o armă nucleară însă până și susținătorii Iranului cred că cel puțin inițial a existat o asemenea dorință. Cu timpul s-a dovedit că renunțarea la program ar aduce mai multe beneficii ca finalizarea lui. Acțiunile lui Trump au început să împingă Iran din nou spre o retorică belicoasă iar poporul care are economic de suferit se va răscoli nu împotriva teocraților ci împotriva puterii non-Eurasiatice dacă anul acesta Biden nu decide revenirea în tratat.
Covid-19
La momentul scrierii acestui articol Iran se apropia de pragul de 1.4 milioane de oameni confirmați cu Covid și aproape 58 de mii de decese. La fel ca multe alte state autoritățile au întâmpinat dificultăți în ținerea sub control a epidemiei. Încă de la început Iran a primit ajutoare consistente din Rusia, China și Cuba, era vorba de teste, măști, echipamente medicale și chiar și echipe de doctori. Măsurile de carantină cuplate cu sancțiunile ilegale ale lui Trump au afectat negativ economia ducând printre altele la inflație ridicată și creșterea șomajului.
Într-o întâlnire recentă între Javad și Lavrov s-a anunțat că vaccinul Sputnik V a trecut evaluările în Iran și urmează să fie utilizat. În paralel există materiale de presă care vorbesc despre un vaccin autohton iranian însă văzând dificultatea întâmpinată de Uniunea Europeană în producerea vaccinurilor este greu de crezut că Iran ar avea această capacitate. Este de așteptat ca anul acesta Iran să cunoască o campanie de vaccinare și economia să înceapă să revină la normal.
Vecinii
Iran are relații complicate cu vecinii direcți și regionali. În linii mari lucrurile stau în felul următor. Rusia este un susținător al Teheranului însă în anumite limite iar în ultimul deceniu aceste limite s-au văzut în câteva momente (refuzul Moscovei de a livra sistemul S-300, ulterior livrarea a avut loc însă Iran a anunțat până atunci un sistem similar autohton). Interesele Rusiei sunt mari în regiunea Orientului Mijlociu iar Iran face parte din statele necesare apărării acestor interese.
Azerbaidjan și Armenia, două state caucaziene cu care Iran are relații preponderent bune. Armenia face parte din UEEA din care dorește și Iran să facă parte însă este un stat ortodox, nu că acest factor religios ar cântări foarte mult însă… Azerbaidjan este un stat musulman care nu este la fel de integrat în structurile eurasiatice rusești însă deosebit de important pentru Coridorul Nord-Sud. În recentul conflict dintre Armenia și Azerbaidjan în ciuda neutralității declarate, Iran a avut o atitudine înclinată spre Armenia. Acordul de pace a dintre cele două state a adus riscul ca Iran să piardă granița directă avută cu Armenia, pentru moment această temere pare nefondată însă.
Pakistan este un stat cu care Iran a avut relații complexe însă acum e o punte către China sau mai exact este puntea Chinei către Iran și Orientul Mijlociu (alături de alte state din regiune). Mă aștept să văd mai multă cooperare între Teheran și Islamabad anul acesta. Cooperarea cu Afganistan va rămâne la un nivel bun, fără mari modificări.
Mă aștept ca anul 2021 să aducă o reapropiere între Teheran și Riad însă nu la un nivel de amploare. În linii mari ne putem aștepta la o stagnare. Relația cu Israel este în același timp previzibilă cât și enigmatică. E mai mult ca sigur că cele două state își vor păstra atitudinile belicoase însă nu exclud ca interferențe din partea puterilor să aducă un fel de armistițiu. Iraq va continua să se alinieze Iranului.
Siria este un aliat important, se preconizează o intețire a intervenționismului american sub Biden însă Moscova pare mai hotărâtă ca oricând să pună capăt haosului din țară și cred că anul acesta va iniția ultimele acțiuni militare care în cele din urmă vor îndepărta americanii din zonă. Iran are în Siria aceleași interese ca Moscova, în linii mari.
Turcia va trece prin momente dificile ca urmare a plecării lui Trump și din cauza aventurismului lui Erdogan. Relațiile Turcia – Iran sunt însă preponderent amicale și așa vor rămâne în continuare.