Au statele dreptul să distrugă sateliții inamici? Această întrebare va avea nevoie de un răspuns într-o zi, dar până atunci multe țări dezvoltă sisteme de monitorizare a acestor obiecte și tehnologii care să le scoată din uz.
Cotidianul iranian Tehran Times, care citează o sursă, a spus că „Iranul nu va rămâne tăcut în fața utilizării militare a spațiului de către anumite țări (…) Iranul își rezervă dreptul de a viza (a ținti) sursa acestor amenințări”. Se pare că asasinarea savantului Dr. Mohsen Fakhrizadeh a fost efectuată cu ajutorul tehnologiilor prin satelit.
Tehnologia spațială iraniană este impresionantă dacă o judecăm în context. O țară care a trecut printr-un război brutal cu Irakul și a văzut decenii de sancțiuni, ostilități și un management intern îngrozitor a reușit să creeze sisteme de lansare, sateliți și chiar a trimis ființe vii pe orbită. Lucrurile au fost în mare parte suspendate în ultimii ani. După anunțurile (din 2010) ale autorităților conform cărora Iranul urma să lanseze propriul său astronaut până în 202 au fost date câteva declarații și s-a încropit un model (superficial) de capsulă. Activitatea spațială (umană) iraniană s-a oprit pe termen nedefinit în 2017. Dezvoltarea și lansarea sateliților sunt alte activități care văd întârzieri importante.
Este Iranul capabil să se apere de sistemele armate spațiale avansate? Mă îndoiesc. Deși are un mediu științific interesant și în curs de dezvoltare, Iranul a rămas încă în ură în multe domenii cheie ale produselor de înaltă tehnologie.
