Campania electorală în Iran a intrat pe ultima sută de metri. Pe 18 iunie oamenii sunt așteptați să-și aleagă viitorul președintele pentru o perioadă de patru ani într-un context economic, politic și diplomatic foarte complicat.
Așa cum am precizat în articolul ”The Guardian Council has approved Iran’s presidential candidates”, lista candidaților este dominată de principaliști, adică reprezentanți ai dreptei iraniene. Aceste figuri conservatoare au o mai mare înclinare spre păstrarea unui firmament religios în orizontul socio-cultural iar în privința relațiilor internaționale prezintă o abordare mai puțin reconciliantă și uneori chiar ostilă.
Reformatorii (sau moderații) sunt echivalentul stângii și au tendința să promoveze liberalizarea societății. Încă de la proclamarea Republicii Islamice aceștia au militat pentru reducerea autorității factorului religios și deschiderea Iranului față de lume inclusiv față de grupul occidental.
Abdolnasser Hemmati, de exemplu, a declarat pe 11 iunie că el dorește să dedice 50% din posturile cabinetului său către tineri și femei iar 30% din posturile guvernamentale să fie ocupate de femei. Fiind guvernatorul Băncii Naționale a Iranului el știe foarte bine mecanismele interne ale economiei iraniene, un aspect posibil important în remedierea gravelor probleme economice generate de presiunile exercitate de o parte din grupul occidental. Hemmati este mult mai dispus să ia orice măsură necesară pentru ridicarea sancțiunilor economice, abordare care intră în contradicție cu o parte importantă a conservatorilor. Aceștia urmăresc o consolidare a influenței în Orientul Mijlociu prin orice mijloace.
Seyyed Ebrahim Raeisi este considerat favoritul. În privința economiei este axat pe lupta împotriva corupției și a declarat că pentru el ca principal criteriu în desemnarea oficialilor urmează să fie popularitatea și ”spiritul anti-corupție”. Ca promisiune acesta a propus crearea a 4 milioane de noi locuri de muncă în 4 ani.
Mohsen Rezaei, un alt candidat principalist, a lăudat Iran că și-a recăpătat după 3 secole autoritatea în domeniul securității naționale. Interesant că veede aceste reușite în domeniul apărării în condițiile în care mai multe atentate orchestrate de factori externi au lovit adânc, e vorba de asasinările lui Soleimani și a lui Fakhrizadeh, ca să reamintesc doar situațiile recente și fără să aduc în discuție atentate asupra unor unități economice. Rezaei a fost șeful Gărzii Revoluționare iar în prezent face parte din structura ”paralelă” teocratică a statului.
