Acest eveniment important din istoria Europei este rezultatul multor discuții și conflicte interne. Un bun exemplu al modului european de gestionare a crizelor.
Statele din cadrul Grupului Euro au decis alocarea a 500 miliarde de euro pentru gestionarea epidemiei și pentru perioada de revigorare economică ulterioară. Acești bani nu sunt însă disponibili și pentru statele membre UE care nu au adoptat moneda Euro, acestea sunt: Danemarca, Polonia, Bulgaria, România, Ungaria, Cehia, Croația. Pentru repectivele țări ar trebui să existe alte mecanisme, însă cel mai probabil criza financiară ce urmează va cunoaște remediile celei din 2008, negocieri individuale (poate cu sprijin de la UE) cu FMI, Banca Mondială și Banca Europeană.
Conflictul din centrul european de putere este acesta. Statele puternic afectate de epidemie (Franța, Italia, Spania) au acum mare nevoie de bani pentru a nu-și distruge complet economiile însă Olanda și Germania, care nu se confruntă cu situații la fel de grave, au cerut lămuriri. Situația este similară cu ce s-a întâmplat cu Grecia în urmă cu un deceniu. În acest caz Olanda dorea să se impună anumite criterii pentru acordarea de finanțare de urgență, opinie ce i-a revoltat pe cei de la Roma și a adus și o remarcă din partea ministrului francez de finanțe. Acordul a fost în cele din urmă adoptat fără acele restricții.
Principalul eșec, poate, este oprirea discuțiilor în ce privește acele ”corona bonds”, adică împrumuturi realizate la comun de către UE. În acest caz Germania s-a opus, Merkel declarând că există cu siguranță și alte metode de a îți arăta solidaritatea.
Important de menționat este și faptul că Banca Centrală Europeană a estimat că pentru depășirea crizei, statele din UE vor avea nevoie de 1.5 trilioane de euro.