Statul poate să fie înțeles și ca o construcție, ca un produs pe care noi îl folosim. Formele sub care statul ne este vândut pornesc de la elementele clasice ca imnul, drapelul, emblema, simboluri ale autorității ca parlamentul sau reședința președintelui, până la propaganda diluată în artă, în filme, în cărți, etc. Consumăm aceste lucruri fiindcă de cele mai multe ori ne satisfac nevoia de apartenență la un grup extins, ne oferă un scop sau o cauză, sau pot oferi o cultură în care să ne conformăm.
Posterele de propagandă sovietice au avut șase etape, în prima etapă se promova revoluția bolșevică, a patra a coincis cu al doilea război mondial iar a șasea cu perestroika. În primul caz statul sovietic încerca să se formeze și apela la popor, în al doilea caz era confruntat cu anihilarea și îndemna la rezistență și în al treilea caz sistemul, ajungâng într-o stare de letargie, îndemna la reforme. Prin aceste postere individul era expus unor mesaje, unele emotive, altele raționale. Numitorul comun era simplitatea. Jucau în mare măsură (în prima etapă) rolul unui ziar și aveau și unele din caracteristicile acestuia. Afișele nu rezistau mai mult de o săptămână și erau înlocuite cu altele cu alte mesaje sau poate aceleași mesaje dar altfel prezentate. În câțiva ani se tipăreau mii de modele însă pe măsură ce urgența livrării mesajelor scădea a ajuns să crească importanța artistică a afișelor, acestea ajungând acum să fie colecționate și comercializate la prețuri foarte ridicate.
În acest exemplu se folosesc mesaje clare, explicite și imagini emoționante, șocante, dar și optimiste sau haioase. De exemplu simbolul sovietic suprem, secera și ciocanul a fost la origini tipărit de un artist pe un afiș prea puțin spectaculos. Ce a determinat folosirea lui ca simbol de stat este simplitatea, uniunea dintre muncitorii din fabrici și cei de pe câmp. Folosirea simbolului de stea de pe steagul URSS în schimb are mai puțin de a face cu clasa muncitoare sau comunismul fiindcă acest element este deseori legat de spiritualitate fiindcă provine din reprezentarea boltei cerești. În tradițiile popoarelor caucaziene steaua este poate cel mai utilizat motiv în țesături (covoare și kilimuri) și este la nivel popular asociat cu fericirea deși decodificarea simbolului ține de alăturarea altor semne și de locul ocupat în cadrul schematic al țesăturii.
Revenind la afișe, ele sunt un mod activ de transmitere a unor informații dinspre ”stat” către individ iar reacția așteptată este de înțelegere, acceptare și supunere. Însă în exemplul secerii și ciocanului, acest simbol a trecut de la nivelul de stimulare a unor reacții și propagare a unei ideologii la unul de descriere și ”rezumare” prin prezența sa pe un steag. A devenit un element care desemnează un grup, un element în spatele căruia grupul se poate uni. Un simbol își poate schimba sensul în funcție de locul unde este amplasat iar când avem un ansamblu de simboluri ele trebuie citite ca pe o carte cum se întâmplă în pictură, atât religioasă cât și laică. Recunoașterea sfinților reprezentați ține de anumite atribute, motive cheie, pentru a îi diferenția din moment ce o reprezentare figurativă perfectă a lor este imposibilă și într-un fel inutilă pentru că o icoană nu transmite numai numele sfântului ci și o serie de concepte, învățături, toate depinzând de gradul de alfabetizare religioasă a receptorului. O lipsă de cunoaștere te poate văduvi de la înțelegeri mai ample.
Stema Federației Ruse conține un astfel de element religios rupt din spațiul iconografic clasic, este vorba de Sfântul Gheorghe ucigând balaurul. Desigur că nu este singurul stat care se folosește de imagini creștine însă motivul pentru care au optat pentru așa ceva ține de istorie și dorința de legitimizare a prezentului. Elementul creștin este așezat pe scutul unui vultur bicefal care ține în ghiare elemente regale și trei coroane. Pentru început înțelegerea numai a primelor două elemente (Sf. Gheorghe și vulturul bicefal) necesită cunoștințe de istorie. Însă chiar și așa cele două simboluri trebuie în continuare cercetate daca nu ne mulțumește numai reprezentarea lor ”politică”.
Vulturul bicefal a apărut prima dată în Rusia în secolul al XV-lea ca urmare a căsătoriei între Sofia Paleolog, ultima prințesă a Bizanțului, și Ivan al III-lea. Marele Ducat al Moscovei era într-o perioadă de expansiune și cum victoriile militare împotriva mongolilor și tătarilor erau limitate, gloria de a fi statul succesor al Imperiului Bizantin era mult mai ușor de realizat. Tânăra prințesă s-a refugiat împreună cu familia ei în Veneția de unde a și plecat către Moscova pe uscat, traversând lungile câmpii din Ucraina (pe atunci inexistentă). Pe parcursul acestui drum lung și anevoios care a durat câteva săptămâni a văzut cum peisajul și oamenii se schimbă și ajunge într-o cetate unde totul era clădit din lemn și ea însăși era înconjurată de imense păduri. Moscova era în esență ruptă de împrejurimi. Evident, a adus cu ea și un număr de oameni care să ajute la o creștere nu numai simbolică a Moscovei. Din punct de vedere heraldic, vulturul bicefal este un simbol foarte des folosit.
Sfântul Gheorghe omorând balaurul se poate înțelege la cel mai simplu nivel ca binele biruind răul. În acest caz este o declarație politică asupra rolului activ pe care statul îl juca și nu neapărat în plan intern. Orice sistem de conducere are nevoie de autoritate și autoritatea vine în acest caz din tradiție, din moștenirea politică/culturală/spirituală (bizantină, supeficială la origini însă înrădăcinată cu timpul), și din elemente simbolice de forță la care se adaugă armata, realizări științifice și culturale, etc.
Un alt caz interesant de studiat este evident cel al SUA. Acesta oferă și cele mai multe controverse. Americanii nu au o ”stemă”, au un ”sigiliu”, unul cu două laturi. Fața este cea mai cunoscută și se referă la momentul nașterii federației. Pentru o țară în care se glumește pe faptul că în lifturi nu există etajul 13, pe acest sigiliu cifra 13 se repetă, de trei ori chiar. 13 săgeți (reprezentând disponibilitatea față de război), frunze de maslini (reprezentând preferința pentru pace, privirea vulturului cu cap alb fiind îndreptată spre creanga de maslin) și în final stelele aranjate în așa fel încât să formeze o stea cu șase colțuri. Se vede și o panglică pe care scrie ”e pluribus unum”. Reversul este partea ”ocultată” fiindcă este reprezentat un deșert și o piramidă cu 13 trepte deasupra căreia se află ”ochiul a tot văzător”. Desigur că avem și aici mesaje în latină: ”Annuit Coeptis” și ”Novus Ordo Seclorum”. De asemenea, la baza piramidei se află scris în cifre romane anul 1776. Acest sigiliu (față și verso) a fost folosit prima dată în anul 1782 iar din 1935 apare și pe celebra bancnotă de un dolar.
Ce ar putea să însemne toate acestea? Un american de rând nu cred că ar înțelege latina, cât despre piramida și ochiul ”a tot văzător” sunt șanse să fi prins câteva idei de prin filmele de pe Youtube. Cu siguranță este fulgerat de patriotism la vederea vulturului cu cap alb fiindcă imaginea este intens folosită în cultura de masă. Ca un întreg, sigiliul se poate citi în felul următor, 13 state unite în anul 1776 pregătite de război dar dornice de pace și cu speranța de a realiza o ”nouă ordine a epocilor(?)” cu ajutorul lui Dumnezeu. Evident, piramida și deșertul țintesc spre Egiptul Antic și sunt două din ingredientele oferite de Revoluția Franceză emergentului stat nord american (pe care îl sprijineau în conflictul cu Regatul Unit). Alții pot să ofere interpretări mult mai spectaculoase, desigur, totul depinde de cum te poziționezi, de context, de cultură.
O emblemă de stat trebuie să reprezinte acel stat, să însumeze elementele cheie ale statului respectiv. Un lucru care trebuie adăugat în cazul Rusiei este că cele trei coroane simbolizează fiecare câte o țară, Rusia, Belarus și Ukraina, considerate ca fiind parte din aceeași familie. Ukraina fiind spațiul unde a fost creștinat poporul rus (slavii din est) de către Vladimir, prințul federației de triburi Kievan Rus. În contextul destrămării URSS, este cunoscută întâlnirea dintre președinții celor trei state (la inițiativa lui Yelțin) care au decis în esență auto excluderea din federația sovietică iar cele trei coroane pot fi percepute și ca o referință la acest lucru deși probabilitatea ca această idee să fie adevărată nu este foarte mare.
Poate oare o stemă să influențeze dezvoltarea unui popor? Dacă cele două state date ca exemplu ar fi optat pentru lucruri diferite, rușii pentru un urs ținând globul pământesc și americanii pentru un cort indian și arme de foc (ca element ce ține de iconografia vestului sălbatic, sau poate vasul Mayflower al pelerinilor englezi) ar fi influențat oare în vreun fel dezvoltarea culturală de-a lungul secolelor, evident ținând cont și de ramificații gen imn și cultură de masă?
Bibliografie:
CHEVALIER, Jean ; GHEERBRANT, Alain, Dicționar de simboluri, 1995, București, Editura Artemis
HERRING, C. George, From Colony to Superpower: U.S. Foreign Relations since 1776, 2011, Oxford University Press
KING, David, Russian revolutionary posters, 2012, Tate Publishing
MARRIDALE, Catherine, Red Fortress: The secret heart of Russia`s history, 2014, Penguin
—-, The Great Seal of the United States, 2003, US Department of State Bureau of Public Affairs
