Hidrogenul are viitor în Eurasia

Hidrogenul are viitor în Eurasia

Hidrogenul a devenit un proiect energetic de viitor pentru Uniunea Europeană. Dovadă este și PNRR-ul României în care este specificată construirea unei infrastructuri de transport al hidrogenului, conducte adică. Întrebarea este cine va produce această resursă? În toată Eurasia un singur stat are, în acest moment, un proiect solid pentru dezvoltarea unei industrii a hidrogenului, e vorba de Rusia.

Producerea

Gazul în sine nu prezintă riscuri pentru mediu și pentru om și este foarte răspândit în univers. Din nefericire omenirea nu are încă posibilități de ”minerit spațial” așa că trebuie să găsim surse locale. Pe Terra nu se găsește hidrogen în formă gazoasă în cantități suficiente însă poate să fie extras din alte substanțe precum apa prin electroliză. La nivel industrial aparent se va opta în mare parte pentru syngas (gaz de sinteză) care este un amestec de hidrogen cu monoxid de carbon ce este produs prin încălzirea cu aburi a gazelor naturale. Ulterior hidrogenul este separat. Dezavantajul este că CO e un gaz poluant.

Momentan doar câteva țări iau în calcul în mod serios o strategie pentru hidrogen. Fiindcă aceasta este perioada de început vor urma, presupun, mai multe teste și experimente în privința soluțiilor tehnologice. Ce mă interesează pe mine sunt implicațiile acestei tranziții spre hidrogenul mai mult sau mai puțin verde.

Principalele piețe

Germania, Japonia, Rusia și China sunt principalele state ce lucrează la elaborarea unei strategii și a unei infrastructuri pentru hidrogen. Dintre toate acestea Rusia vorbește de mai mulți ani, mai intens începând de anul trecut, despre rolul ei ca producător și exportator de hidrogen. Rezervele de gaze naturale pe care le deține vor ajuta Federația Rusă să-și păstreze locul de exportator de energie pentru mare parte din Eurasia (Europa și China) chiar și după o tranziție energetică planificată pentru anii 2030.

Până la o adoptare pe scară largă a hidrogenului se dorește implementarea lui în proiecte pilot. În acest sens Germania, China și Rusia vorbesc, proiectează și deja testează în măsuri diferite, mijloace de transport care funcționează pe hidrogen. Ieri, 1 noiembrie, China a anunțat de exemplu lansarea producției locale a unei locomotive hibrid. Acestea se vor utiliza în regiunea autonomă a Mongoliei Interioare pe o linie de transport de cărbune. Mai multe țări din Europa deja au prezentat trenuri de pasager pe hidrogen, ca cel făcut de Alstom, autobuze pe hidrogen (în Londra), avioane și vapoare. În Rusia avem mașina pe hidrogen Aurus Hydrogen și trenul pe hidrogen produs de Transmashholding (TMN).

Rusia are puține motive să adopte la scară largă hidrogenul având în vedere că pentru multe decenii rezervele lor de petrol și gaze naturale vor rămâne mai eficiente economic. În prima etapă, după consolidarea unei minime infrastructuri și cereri pe piață pentru hidrogen, se așteaptă ca Federația să fie principalul element de stabilitate energetică pentru o Uniune Europeană ”înverzită”.

Sectorul energetic al Chinei este însă mai complex și se va baza în viitor pe energiile regenerabile (eoliene, solare și hidroenergia), energia nucleară ”clasică” și energia nucleară pe bază de thoriu pe care o experimentează în Wuwei. Vorbind strict despre hidrogen cu rol de combustibil în automobile personale e o tehnologie ce se află cumva în competiție cu mașinile electrice pe baterii.

China este lider mondial în producția și comercializarea autovehiculelor electrice și din acest motiv lucrează activ la dezvoltarea unei noi baterii sodiu-ion. Compania CATL a anunțat intrarea în producție industrială și dezvoltarea unui întreg lanț de producție pentru astfel de baterii pentru anul 2023. Nu intru acum în detalii despre această tehnologie însă vreau să precizez că șansele ca mașini personale pe hidrogen să fie adoptate pe scară largă în China sunt minime în anii următori având în vedere că țara a optat pentru o altă infrastructură energetică în acest sens.

În linii mari nici în Uniunea Europeană nu văd fiabilă o infrastructură de pompe de hidrogen în care utilizatorii obișnuiți să-și alimenteze mașinile personale. Pentru moment sunt motive de îngrijorare în privința transportului și a păstrării acestui gaz foarte inflamabil, mai periculos ca motorina sau benzina. În cazul Rusiei, datorită extinderii sale teritoriale și a densității foarte scăzute în anumite regiuni, implementarea unui sistem de ”hidrogenii” pe întreg cuprinsul sistemului de drumuri este un demers foarte costisitor și astfel puțin probabil, cel puțin până în 2050.

Close Menu