”Arion” de Aleksandr Pușkin / Poezie rusă

”Arion” de Aleksandr Pușkin / Poezie rusă

Pușkin a scris poezia ”Arion” în 1827, la un an după ce țarul Nicolae I i-a permis să revină din exil. Acesta avea o mare popularitate și influență în rândul celor educați ceea ce l-a motivat pe țar să îl atragă de partea sa, spunându-i în cadrul unei întâlniri că are în plan o serie de reforme printre care și eliminarea iobăgiei și i-a oferit un post la Arhivele Naționale. ”Arion” a fost publicată prima dată, fără a se preciza autorul, în numărul 43 al Литературная газета (Gazetei Literare) editată de Антон Дельвиг (Anton Delvig), prieten al lui Pușkin.

Poezia face o mică referire, necesară pentru cenzură, la poetul grec antic Arion (Ἀρίων) și la mitul salvării acestuia din mâinile piraților de către delfini. Adevăratul subiect poate să fie înțeles însă doar printr-o cunoaștere a istoriei și în acest sens voi face o mică prezentare. În 1817 Pușkin scrie ”Oda pentru libertate” pe care o recită cu ocazia încheierii studiilor de la Liceul Tsarskoye Selo de lângă Sankt Peterburg. Poetul avea, ca majoritatea artiștilor, un spirit liber dar era și sensibil la dificultățile cu care contemporanii săi, oamenii simpli, se confruntau. El era doar unul dintr-un mare număr de persoane cu nemulțumiri față de sistemul imperial, față de taxele foarte mari și față de iobăgie.

În 1825 are loc ”Revolta Decembriștilor”. Pe 1 decembrie 1825 împăratul Alexandru I moare iar tronul îi revine lui Constantin (Константи́н Па́влович). Acesta însă nu dorește responsabilitatea iar pe 25 decembrie Nicolae I transmite un manifest în care se proclamă retroactiv venirea sa la tron începând cu 1 decembrie. Prin urmare Constantin nu este considerat împărat deși în practică unii deja i-au jurat credință. Revolta de pe 26 decembrie vine în contextul acestui Interreg. Un grup de 3000 de soldați coordonați de 30 de ofițeri loiali lui Constantin (mai mult sau mai puțin) au fost întâmpinați de o forță de 4 ori mai mare ca ei, dotată și cu artilerie, în Piața Senatului.

Decembriștii care au supraviețuit fie și-au amânat moartea până la execuție fie au fost exilați în Siberia. Nu loialitatea față de un alt împărat a fost principala lor motivație și nu asta i-a ajutat să câștige admirația cetățenilor în scurta perioadă de liniște înaintea luptei. La vremea respectivă, între 1821 și 1825 în Rusia țaristă au fost inființate mai multe organizații secrete care, în mare parte, complotau pentru instaurarea unui sistem republican. Anumiți lideri ale acestor mișcări erau inspirați de revoluția americană însă veneau cu mai multe îmbunătățiri, printre acestea eliminarea iobăgiei (sclavia). Reformele susținute de revoluționarii societăților secrete erau dorite și de mare parte din societatea rusă ceea ce le asigura un viitor sprijin popular. Din păcate pentru ei și pentru viitorul republican al Rusiei acelei perioade, revolta a eșuat iar liderii ei au fost ori omorâți ori exilați.

Pușkin era și el parte a acestei mișcări însă fiindcă nu a participat efectiv la ”conspirația” din decembrie 1825 i-a fost permis să revină din exil și să intre sub monitarizarea directă a împăratului. Poezia sa ”Odă pentru libertate / Oda libertății” (despre care am să scriu și voi detalia contextul istoric) a fost găsită printre bunurile complotiștilor. La doi ani după eveniment poetul scrie ”Arion” simțind că este singurul care a supraviețuit ”furtunii” dintre cei de pe vas.

Poezia Арион, traducere în românește de Maria Banuș

Нас было много на челне;
Иные парус напрягали,
Другие дружно упирали
В глубь мощны веслы. В тишине
На руль склонись, наш кормщик умный
В молчанье правил грузный челн;
А я – беспечной веры полн,-
Пловцам я пел… Вдруг лоно волн
Измял с налету вихорь шумный…
Погиб и кормщик и пловец! –
Лишь я, таинственный певец,
На берег выброшен грозою,
Я гимны прежние пою
И ризу влажную мою
Сушу на солнце под скалою.
Luntrea pe mulți ne cuprindea;
O parte, pânzele-ntindeau,
Alții, puternic împingeau
Vâsla-n adânc. Totul tăcea.
Plecat pe cârmă, chibzuit,
Cârmaciul nostru ne ducea.
Iar eu, de nepăsare plin,
Cântam – când valul, din senin,
De-un vânt năprasnic fu smucit.
Cârmaci, vâslași, toți au pierit.
Doar eu, un cântăreț ascuns,
La țărm, de vijelie dus,
Trecute imnuri le mai cant,
Și-aștern pe-o stâncă și mai zvânt,
În soare, umedul vestment.

Vocabular

челне / celne (Prep. sg.) – de la чёлн / cioln = un barcă, de regulă scobită dintr-o singură buturugă (cuvânt utilizat rar)

Иные / inâie (N./Ac. pl.) – de la ино́й (adj) = diferit, alt; Иные = alții

руль / rul = cârmă

Audio

sursa: https://rustih.ru/aleksandr-pushkin-arion/

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close Menu