You are currently viewing ”Poetul” de Aleksandr Pușkin / poezie rusă

”Poetul” de Aleksandr Pușkin / poezie rusă

Pușkin a scris ”Poetul” în perioada exilului său în Mihailovskoie, o localitate aflată în oblastul Pskov în vetul Rusiei și care se învecinează cu Belarus, Letonia și Estonia. Proprietatea a aparținut familiei lui Pușkin încă din 1742 când împărăteasa Elisabeta a Rusiei a acordat terenul lui Abram Petrovich Gannibal, străbunicul lui Pușkin. Perioada de exil dintre 1824 și 1826 a avut însă un impact pozitiv asupra sa și a creativității sale. Se știe că a vizitat des moșia în afara perioadei de exil.

Poezia este împărțită în două segmente. Prima parte este reprezentarea poetului ca participant la iluzia lumească, scufundat în zădărnicie și printre ”mărunții” lumii. A doua parte este momentul din care e atins de muză/inspirație și caută dezrobirea de grijile și greutățile lumești care până atunci îl trăgeau spre un somn rece. Parcă trezit din acest somn într-un loc respingător și violent el fuge nebunește de mulțimile și așteptările sociale care nu făceau decât să îl distragă de la ce este important.

Пока не требует поэта
К священной жертве Аполлон,
В заботах су́етного света
Он малодушно погружён;
Молчит его святая лира;
Душа вкушает хладный сон,
И меж детей ничтожных мира,
Быть может, всех ничтожней он.

‎Но лишь Божественный глагол
До слуха чуткого коснётся,
Душа поэта встрепенётся,
Как пробудившийся орёл.
Тоскует он в забавах мира,
Людской чуждается молвы,
К ногам народного кумира
Не кло́нит гордой головы;
Бежит он, дикий и суровый,
И звуков и смятенья полн,
На берега пустынных волн,
В широкошумные дубровы*…


Михайловское (Mihailovskoie)

sursa: pushkinland.ru
Pictură de Piotr Timofeevici Fomin, ”Întoarcerea lui Pușkin din Mihailovskoie”
Casa în care a trăit și lucrat Pușkin pe moșia din Mihailovskoie. sursa: pushkinland.ru

Până să fie nevoie de un poet
ca sacră jertfă pentru Apollo,
În zadarnicele griji ale acestei lumi
Fără să se-opună el se scufundă;
Lira lui sfântă este tăcută;
Sufletul gustă un somn adânc (rece),
Și dintre copiii mărunți ai lumii,
Poate el e cel mai mărunt.

Dar numai verbul sacru
Ce-atinge urechea ce-aude,
Al poetului suflet trezindu-l,
Trezit ca un vultur.
Tânjește după iluzia lumii,
Bârfele oamenilor evită,
La picioarele idolului mulțimii
Nu pleacă un cap mândru;
El fuge, sălbatic și aspru,
Și plin de confuzie și zgomot,
Pe malul cu valuri solitare,
În liniștea asurzitoare a pădurii…


свяще́нныйsviașenîisacru
су́етныйsuetnîizadarnic
вкуша́тьvkușata gusta
боже́ственныйbojestvenîidivin
дубровыdurovka se regăsește tradus ca stejari (cuvânt foarte rar), mai des numele a două plante mici însă există și ca nume de localitate în oblastul Pskov.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.