You are currently viewing ”Profeția” de Mihail Lermontov / Poezie rusă

”Profeția” de Mihail Lermontov / Poezie rusă

În 1830 Rusia era supusă unei epidemii de holeră care a contribuit la o serie de revolte țărănești. La vremea aceasta Lermontov avea 16 ani și se pregătea să intre la facultatea de filologie a Universității din Moscova. Pe plan internațional în acest an are loc în Franța ”revoluția din iulie” (révolution de Juillet) care duce la abdicarea lui Carol al X-lea și venirea pe tron a lui Louis Philippe I, ultimul rege al Franței. Tot în vestul Europei a avut loc și revoluția Belgiană prin care Belgia a devenit stat independent. De regulă poezia este interpretată într-o notă profetică, numele contribuie la asta, făcându-se referiri la revoluția Bolșevică sau chiar la Stalin. Cel mai probabil Lermontov redă atmosfera vremii. Chiar și la 16 ani, având în vedere că era fluent în franceză, Lermontov era la curent cu evenimentele din Europa iar o abdicare în Franța nu avea cum să scape neobservată, cum nici epidemia din țara sa nu putea să fie ignorată.

Настанет год, России черный год,
Когда царей корона упадет;
Забудет чернь к ним прежнюю любовь,
И пища многих будет смерть и кровь;
Когда детей, когда невинных жен
Низвергнутый не защитит закон;
Когда чума от смрадных, мертвых тел
Начнет бродить среди печальных сел,
Чтобы платком из хижин вызывать,
И станет глад сей бедный край терзать;
И зарево окрасит волны рек:
В тот день явится мощный человек,
И ты его узнаешь — и поймешь,
Зачем в руке его булатный нож:
И горе для тебя! — твой плач, твой стон
Ему тогда покажется смешон;
И будет всё ужасно, мрачно в нем,
Как плащ его с возвышенным челом.

1830

Va veni anul, anul negru al Rusiei,
Când coroana țarilor va cădea;
Mulțimea va uita fosta lor dragoste pentru ei,
Și mâncarea multora va fi moartea și sângele;
Când copiii, când soțiile nevinovate
Legea nu îi va mai proteja;
Când ciuma de la cadavrele împuțite
Va începe să rătăcească printre satele triste (îndoliate),
pentru a chema cu o batista din colibe,
Și foametea va chinui acest pământ sărac;
Și strălucirea va colora valurile râurilor:
În acea zi, va apărea un om puternic,
Și îl vei recunoaște — și vei înțelege,
De ce are în mână cuțitul ascuțit:
Și vai de tine! – plânsul tău, gemetele tale
I se vor părea amuzante;
Și totul va fi teribil, sumbru în el,
Ca mantia lui, cu fruntea înaltă.

Poezia prezintă două arhaisme, глад (foamete) și чело (frunte).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.