Concerto grosso Op.6 No. 4 de Corelli și epoca lui

Concerto grosso Op.6 No. 4 de Corelli și epoca lui

Concerto grosso în re (D) major, Op.6 No. 4 face parte dintr-o colecție de 12 astfel de lurări publicate de compozitorul italian Arcangelo Corelli în 1714. Din punct de vedere istoric se încadrează în perioada Barocă și mai exact spre finalul acesteia la granită cu perioada Clasică.

Corelli a fost un compozitor iscusit deși viața sa nu a fost foarte bine documentată de contemporani. S-a bucurat de succes, într-adevăr, a cântat pentru Cristina a Suediei în 1687. În acel an Cristina nu mai era regină, ea a deținut acest rol 1632 și 1654 când a abdicat în favoarea vărului ei Carol Gustav (al X-lea). Cristinei i-au plăcut mult artiștii baroci și a încercat să îi sprijine în toate manierele posibile, de altfel a rămas în istorie ca una din cele mai educate și pasionate de studiu femei din vremea respectivă din Europa. Cheltuielile ei, extravagante conform contemporanilor, au cauzat resentimente în rândul oamenilor, la fel și refuzul acesteia de a se căsători și în cele din urmă și convertirea la catolicism (Suedia fiind protestantă). A murit în exil în anul 1689.

Prin 1689 Corelli era în Modena, unde a beneficiat se pare de generozitatea ducelui Fracesco al II-lea d’Este. Sora acestuia, Maria de Modena a fost regină a Angliei, Scoției și Irlandei (ca urmare a căsătoriei acesteia cu Iacob al II-lea al Angliei în 1673, la vârsta de 15 ani) între 1685 și 1688. Maria a murit însă în 1718 iar motivul pentru care domnia s-a încheiat în 1688 este că soțul acesteia a fost înlăturat de la tron în cadrul ”Revoluției Glorioase”. După înlăturarea de la domnie pleacă în exil în Franța unde amândoi trăiesc ca oaspeți ai lui Ludovic al XIV-lea care le-a oferit reședință la Saint-Germain-en-Laye.

Revenind la Fracesco al II-lea, acesta era un mare pasionat de muzică. A învățat să cânte la vioară de mic iar printre muzicienii de curte l-a angajat pe Giovanni Maria Bononcini. Arcangelo Corelli a apreciat așa de mult ajutorul primit de la duce încât aparent i-a dedicat acestuia Opus 3: 12 sonate da chiesa.

Tot în 1689 un alt protector al său, Pietro Ottoboni, primește o serie de avantaje și funcții din partea papei Alexandru al VIII-lea. Cei doi erau rude. Acest papă, cu numele inițial de Pietro Vito Ottoboni, a avut parte de o educație aleasă însă în scurta sa perioadă ca papă (1689-1691) a reușit să devină cunoscut pentru nepotisme și cheltuieli pe scară largă. În 1708 Corelli revine la Roma și locuiește în reședința cardinalului Ottoboni, Palazzo della Cancelleria.

Corelli a murit la Roma pe 8 ianuarie 1713 ca un om foarte bogat, o avere consistentă și o colecție de artă impresionantă. A fost înmormântat la Panteonul din Roma.

Fiecare din cele 12 concerti grossi au în medie 10 minute și sunt compuse din 4-6 părți. No. 4 are 4 părți:

  1. Adagio – Allegro
  2. Adagio
  3. Vivace
  4. Allegro – Allegro

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close Menu