Relațiile Rusia – Iran la răscruci?

Relațiile Rusia – Iran la răscruci?

Recent mi-a atras atenția un articol publicat în ziarul Tehran Times. Materialul este scris de Mohammad Hadi Shamkhani, un analist politic specializat în relațiile Iran – Rusia și are titlul „De ce nu există știri despre prelungirea acordului de 20 de ani între Iran și Rusia”. Înainte acestuia, un articol de știri publicat de același ziar avea titlul „Iran și Rusia lucrează la un acord strategic”.

Relațiile externe ale Iranului sunt un domeniu foarte complex așa că voi centra acest articol în jurul acestor două articole publicate de principalul ziar de limba engleză al Iranului.

Istorie

Acum două decenii, Iranul și Rusia au semnat un acord a cărui prelungire este în discuție acum. Tratatul este o continuare a unui acord anterior URSS-Iran semnat la 22 iunie 1989 care a durat până în 2000. Ajutorul sovietic în industria nucleară iraniană și unele proiecte de infrastructură strategică au fost negociate de Gorbaciov și Khomeini (și mai târziu Rafsanjani) în timpul ultimei suflări a sovieticilor, acordurile au continuat în mare parte nealterate până în prezent.

Tratatul privind baza relațiilor reciproce și principiile cooperării dintre Republica Islamică Iran și Federația Rusă (12 martie 2001) poate fi prelungit automat cu 5 ani dacă niciuna dintre părți nu oferă propuneri scrise pentru modificări sau pentru a pune capăt acestuia. În prezent, Iranul negociază un acord similar pe termen lung (25 de ani) cu China.

Prezentul

Shamkhani readuce în centrul atenției vizita de 3 zile a lui Ghalibaf în Rusia la începutul lunii februarie (articol aici). Se pare că faptul că un mesaj al conducătorului suprem al Iranului către președintele Federației Ruse a fost transmis de către purtătorul de cuvânt al parlamentului iranian prin intermediul președintelui Dumei de Stat din Rusia a ridicat câteva sprâncene.

Tratatul din 2001, ce a promis și ce a oferit, este de asemenea discutat de Shamkhani. Partea iraniană pare în mare parte dezamăgită de modul în care lucrurile au evoluat în ultimele două decenii. Deși principalul obstacol în calea aplicării corecte a tratatului este interferența hegemonică în regiune este fără îndoială clar că un tratat care nu poate fi pus în aplicare este inutil.

Ajutorul promis în construcția infrastructurii nu s-a concretizat, dezvoltarea nucleară a Iranului a fost grav împiedicată de interferența străină și rușii au oferit doar un ajutor moderat din punct de vedere economic. În ceea ce privește relațiile comerciale cu țările membre ale EAEU, s-a raportat că dificultățile încă obstrucționează perspectivele de dezvoltare, fie probleme interne, cum ar fi asigurarea mărfurilor, plăți în rial sau ruble sau probleme mai apăsătoare, cum este refuzul companiilor rusești de a investi în Iran fiindcă se tem de sancțiunile SUA.

Aspectul de securitate

De partea rusă, Ghoncheh Tazmini, a publicat o analiză interesantă a relațiilor ruso-iraniene pe site-ul web al clubului Valdai în august 2020, la câteva săptămâni după vizita lui Zarif în Rusia. El se concentrează în jurul peisajului militar din Siria și a geopoliticii din regiune despre care voi vorbi în viitor. Shamkhani are și el un editorial în Tehran Times publicat pe 20 februarie (anul curent) unde discută despre o alianță China – Rusia – Iran.

Close Menu
%d blogeri au apreciat: