Sadeh Hedayat (صادق هدایت) este unul din cei mai mare scriitori moderni persani. S-a născut în 1903 în Teheran, a învățat la o școală catolică franceză după care a intrat la universitatea Dar ul-Funun (prima universitate modernă din Persia). Ulterior a plecat la studii în Franța unde a tatonat cu arhitectura și stomatologia.
Bufnița Oarbă (بوف کور) este considerată cea mai importantă lucrare a sa. Cartea este construită în jurul ideii de moarte și nu este de mirare fiindcă a fost scrisă într-una din perioadele în care suferea de depresie. Se întoarce în Persia fără să-și termine studiile de la Paris și începe să se concentreze pe literatura europeană. Cu timpul ajunge să trăiască o alienare culturală fiindcă percepea cele două clase conducătoare, monarhia și clericii, ca factori care țin în loc dezvoltarea poporului său. Zbuciumul său interior ajunge însă la un climax când în 1951 călătorește până în Paris, își închiriează un apartament și după câteva zile se sinucide.
در زندگی زخمهایی هست که مثل خوره در انزوا روح را آهسته می خورد و می تراشد
În viață răni sunt care asemenea leprei mănâncă în singurătate, pe suflet încet (îl) mănâncă și (îl) scobesc.
این دردها را نمی شود به کسی اظهار کرد, چون عموما عادت دارند که این دردهای باورنکردنی را جزو اتفاقات و پیشامدهای نادر و عجیب بشمارند
Aceste dureri nu este posibil către cineva să (le) împărtășești fiindcă în general au obișnuința ca pe aceste dureri incredibile, evenimente întâmplătoare și ciudate le numără (se numără printre …; le consideră).