În continuarea No.19 Agora din autobuz
În societatea românească există în continuare rasism, nu însă șovinism. Incidentul din autobuzul 385 a pus mai mult sau mai puțin la zid pe cei doi țigani și deși majoritatea călătorilor tăceau (sau se rezumau în a-și exprima părerile cunoscuților de lângă ei) asta nu înseamnă că nu erau în acord cu direcția generală a dezbaterii. Până la urmă situația de acum este așa cum a zis vânzătorul de rivanol, ”fiecare încearcă să se descurce cum poate” sau cum a zis, pe vremea când eram tânăr și vroiam banii mei, managerul unei locații fast-food ”cu toții suntem sclavii banului”. Până la sclavia banului mai sunt câteva forme, sclavia timpului, sclavia gândirii, etc.
Coeziunea în gândirea beligeranților din autobuz s-a produs tot datorită vânzătorului. Fascinant cum datorită lui s-a iscat un conflict și tot datorită lui s-a ajuns la un consens, după care a plecat. În destinul lui, în acea zi, a fost să genereze acest eveniment. Urmarea precizării că fiecare se descurcă cum poate a fost ”ar trebui să vă supărați pe sistem, nu pe mine, sistemul ne-a vândut pe toți, România deja a fost vândută, nu vă supărați pe mine că vând în autobuz”. Auzind asta bătrânul a stat puțin pe gânduri și i-a dat dreptate. Din spatele autobuzului s-a mai auzit ”L-ați vrut pe Iohannis și acum a vândut toată țara”, ”lăsa-ți doamnă că țara asta a fost vândută înaintea lui” i-a răspuns o altă voce.
În societatea noastră există ceva latent, chiar și în rândul tinerilor care acum sunt de-a dreptul blegi. Dacă vom putea capta aceste energii și să le direcționăm spre ceva benefic este o întrebare pe care mi-o pun. Nu ar trebui să ne mai găsim inamici printre cei care ne pot fi camarazi fiindcă în lumea asta există o luptă grea ce ne așteaptă și inevitabil ne așteaptă pe fiecare dintre noi. E mai bine să rămânem uniți.