De departe cel mai controversat candidat pentru Casa Albă din punctul de vedere al politicii externe este Hillary Clinton. Am fost obișnuiți să credem că partidul ”șoimilor de război” este partidul republican însă anul 2016 aduce o schimbare. Nu mulți români cunosc faptul că Hillary are un trecut de activism politic și social mult mai bogat în comparație cu Bill Clinton, aceasta militând pentru o serie de proiecte progresiste și sociale, cele mai cunoscute sunt asigurarea de sănătate pentru toți americanii și educație universală garantată pentru copiii preșcolari (această măsură ar duce în esență la o mai amplă distanțare între copii și părinți conform anumitor critici).
În ce privește legătura acesteia cu armata SUA, Mark Landler de la New York Times a publicat un articol foarte bine documentat. În acesta jurnalistul prezintă și întâlnirea dintre Hillary și generalul Jack Keane din 2001. În prezent Keane este președintele Institutului pentru Studierea Războiului și un puternic susținător al intervențiilor militare americane oriunde acestea sunt posibile, în esență un om care are capacitatea de a vedea imediat un potențial pentru război. Prin intermediul lui, sau mai exact datorită prieteniei lor, Clinton a căpătat treptat încrederea multor persoane influente din Armată, printre care se numără și David Petraeus și așa, Hillary, a devenit o eficientă și influentă portavoce a vederilor belicoase. De exemplu o ”no fly zone” deasupra Siriei, propunere respinsă de Obama însă susținută de Hillary la recomandarea lui Keane.
Clinton adoptă perspectiva unor State Unite excepționale care au datoria să propage libertatea și democrația și să joace rolul de polițist al lumii, în opoziție atât cu Obama cât și cu Trump.
Donald Trump nu are nici pe departe experiența lui Hillary în politică externă și nici relațiile acesteia cu armata. Este un ”porumbel” declarat (cât se poate pentru un Republican) în ciuda declarațiilor despre ISIS. Cert este că amândoi duc o campanie de puternică lingușire al electoratului american, platforma republicană se concentrează pe o revitalizare relativ izolată a visului american în timp ce democrații vor o intensificare a agresivității diplomatice și militare.
Jill Stein, propunerea partidului verzilor nu are evident nicio șansă pentru a câștiga aceste alegeri însă declarația acesteia despre politica externă americană aruncă o perspectivă interesantă asupra stării lucrurilor.
Acest articol este un comentariu pornit de la declarația zilei din data de 1 august 2016. Scopul articolului este de familiarizare a publicului cu subiectul discutat.
